Iti dezvalui un secret... Cand eram mica aveam un vis, unul foarte frumos. Se facea ca un print frumos venea in fiecare seara la mine. In fiecare zi asteptam cu nerabdare sa se faca noapte sa pot sa dorm, sa pot sa vorbesc cu acel print. Cu timpul acel print a disparut. Tot cu timpul, acea infantilitate de copil disparea in negura adolescentei, in grijile tineretii, se pierdea in lungul drum al vietii.

Intr-o zi m-am simtit goala, si ceva mi-a amintit de visul meu, de printul, de acea dragoste copilareasca, acel sentiment de nedescris. Eram bucuroasa ca printul revenise, ca ceea ce candva iubeam acum adoram. Simteam ca acel vis era un cadou de la Dumnezeu, dar necredinta mea nu imi dadea voie sa-I cer Lui mai mult. Intr-o seara asteptam sa dorm. Ceva nu imi dadea voie sa dorm, era un sentimnet de neliniste.
Imi era teama ca printul va pleca. Cu greu am intrat in misteriosul somn insa cand parasisem lumea reala si rea, acel print nu mai aparea. Deodata din vazduh aparu un inger. El imi spusese sa cer.
M-am trezit speriata si am cerut. Nu trecuse mult timp si te vazusem. Erai printul meu, erai acel vis, acel chip frumos si imbatator, acea dragoste infantila, acea dragoste mult dorita. . . Si-ai disparut, m-ai pupat ca pe un copil pe frunte si-atat....